Å i Lofoten

Publicat în Norvegia de în March 28, 2013 0 comentarii

Într-una din zile, am ajuns în cea mai sudică localitate a Insulelor Lofoten, denumită scurt Å (pronunțat “O”). Numele satului înseamnă “râu mic” și vine, bineînțeles, de la un râu mic, din apropiere.

De la Eliassen Rorbuer și până la Å, am luat autobuzul. Deși pe programul afișat în stația de autobuz nu erau trecute mențiuni care să precizeze traseul exact către Å, am aflat, când am ajuns în Reine, că trebuie să mergem, din nou, până în Hamnøy, ca să lăsăm școlarii pe la casele lor. Reine e un fel de nod auto important pentru această zonă a insulei, astfel că acolo se pot schimba autobuzele pentru diverse rute.

După ce ne-am plimbat vreo 20 de minute până la stația de la Eliassen Rorbuer, ca să lăsăm copiii purtători de clăpari și schiuri acasă (în Lofoten, copiii merg la școală echipați pentru sporturi de iarnă – fetele au placă de snowboard în spinare, iar băieții poartă, pe umăr, schiuri), am pornit spre satul pescăresc Å.

_MG_5154

Am ajuns rapid acolo, după ce am trecut de Moskenes. Vremea era minunată, cu un senin de ne dureau ochii și un soare călduț. A fost singura zi în care am prins mai mult de 2 grade Celsius. Din stația de autobuz, am plecat spre Muzeul Satului de Pescari din Norvegia (Norsk Fiskeværsmuseum), unde am petrecut vreo oră uitându-ne la bărci, ustensile și diverse echipamente specifice pescarilor din trecut.

Codul care adună oameni

Înainte de a începe turul de capul nostru, ghidul ne-a povestit puțin despre istoria pescuitului în Norvegia. Încă din anul 1000, norvegieni de peste tot veneau la Å pentru a pescui cod. Petreceau aici patru luni, din ianuarie până în aprilie, timp în care codul se usca și putea fi vândut sau consumat. Ca să ne dăm seama de proporțiile lucrurilor care se întâmplau atunci și de cum, timp de patru luni, populația cătunului creștea de câteva ori, ghidul ne-a spus că norvegienii dormeau câte 10 într-o cameră cu doar patru paturi. Știau că a pescui cod în cea mai prielnică zonă din Norvegia însemna asigurarea traiului pentru ei și familiile lor, așadar niciun sacrificiu nu era prea mare.

_MG_5041

Pentru câteva sute de ani, peștele capturat în Lofoten reprezenta peste 80% din totalul de pește exportat de Norvegia. Pe lângă pește, din Norvegia plecau, spre Europa, colți de morsă, piei și blănuri.

Dacă, atunci, lucrurile erau simple și toată lumea pescuia în voie, azi, lupta pentru dreptul de a pescui se duce între companiile care dețin vase performante de pescuit și pescarii locali. Cu toate astea, pescuitul este principala sursă de venit pentru locuitorii din Insulele Lofoten.

Nimic nu se pierde, totul se… fierbe

Muzeul cuprinde mai multe clădiri specifice activităților localnicilor, printre care se numără o brutărie, o rorbu, o fierărie și o fabrică de ulei din ficat de cod. Acestea au fost deschise atunci când am vizitat noi, însă vara, vă puteți plimba prin toate clădirile listate aici.,

Una dintre clădirile deschise turiștilor a fost cea mai veche fabrică de ulei din ficat de cod din Å. Așa cum spuneam, codul este decapitat, eviscerat și agățat la uscat. În cele mai vechi timpuri, ficatul era fiert și transformat în ulei de lampă. Pe la 1854, farmacistul Peter Møller și-a dat seama că uleiul are efecte benefice asupra sănătății oamenilor, așadar a inventat o nouă metodă de a-l obține, reușind să îl rafineze. De atunci, uleiul de cod este îmbuteliat și se plimbă prin lume, menținându-i sănătoși pe cei care îl folosesc. Uleiul de cod conține vitaminele A și D, precum și arhicunoscutul acid gras Omega3.

Alex a încercat uleiul de cod din producția de la Å. Mirosul a fost plăcut, dar gustul nu l-a încântat prea tare.

_MG_5116

De la fabrica de ulei am plecat spre fierărie, unde am văzut cum se realizau lămpile cu ulei. Probabil că prezența ghidului ar fi animat puțin vizita, dar cum acesta a lipsit (nu însoțește decât grupuri numeroase), ne-am mulțumit să pozăm câteva unelte și să plecăm spre magazinul de suveniruri.

Avem de toate!

Magazinul de suveniruri, care era și alimentară, și restaurant, și casă de bilete, era situat în apropierea hambarului în care erau adăpostite câteva bărci de pescuit, năvoade, cizme de cauciuc, undițe, harpoane, diverse tipuri de greutăți și, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, niște bile din sticlă învelite în împletitură de sfoară.

_MG_5056

Sferele sticloase au fost o idee cu adevărat revoluționară pentru pescarii norvegieni, pentru că și-au dat seama că plutesc foarte bine și țin la suprafață marginea năvodului. O bilă minusculă costa 1000 NOK (aprox. 600 lei), așadar am plecat acasă doar cu câțiva magneți pentru frigider.

Tot la magazinul de suveniruri se găsea și cod uscat. Arăta cam dubios, așa că am decis să nu cumpărăm.

End of the road

După vizita la muzeu, ne-am plimbat prin sat și am făcut poze. Aceleași case roșii cu alb, așezate pe piloni de lemn, deasupra apei. Marea Norvegiei sclipea frumos sub soare, așadar am hotărât să mergem să căutăm capătul drumului și, implicit, plaja. Am sărit peste gardul de zăpadă din parcare și am mers, preț de 10 minute, până la capătul pământului. Aici, mai erau doua hawaience și o localnică. Râdeau și se pozau. Am făcut și noi același lucru și ne-am bucurat de peisajul înghețat. În scurt timp, vântul puternic ne-a trimis înspre stația de autobuz, unde am întâlnit doi francezi ce tocmai se întorceau de la cățărat și schi. Am schimbat două vorbe și am constatat că sunt prietenii Agatei (proprietara căsuțelor de la Eliassen Rorbuer). Ce mică-i lumea!

_MG_5206

Ziua s-a terminat cu o oprire la supermarket. Vreo 4 kilometri mai târziu, am ajuns la Eliassen Rorbuer, unde am așteptat Aurora. A apărut, după miezul noptii, dar a fost cam slabă.

*Echipamentele foto folosite pe parcursul călătoriei noastre au fost puse la dispoziţie de F64 şi Canon România.

Sharing is caring!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *