Cum am vânat Aurora Boreală

Publicat în Norvegia de în April 22, 2013 2 comentarii

Acum vreo 24 de ani, decupam desene și fotografii ale Aurorei Boreale și le lipeam într-un caiet de însemnări astronomice. Erau imagini alb-negru, dar, citind povestea atașată lor, îmi imaginam perdelele verzi unduindu-se deasupra capului. După o vreme, m-am apucat de astrofotografie. Am fotografiat galaxii, nebuloase, roiuri stelare, comete, eclipse, planete, meteori, ocultații, tranzite ș.a.m.d. Într-un cuvânt, am fotografiat cam tot ce se poate întâmpla pe cer. Însă, Aurora Boreală lipsea de pe listă. Anul acesta, lista s-a completat.

feat_auroraaa

Observarea și fotografierea Aurorei Boreale au fost, probabil, principalele motoare care ne-au urnit în planificarea excursiei noastre în Norvegia. Canon România și F64 ne-au ajutat cu echipamentul foto.

Am văzut Aurora Boreală în trei nopți. De fapt, în patru. Primul contact cu Aurora a fost în timpul zborului de la Oslo la Bodø. Chiar dacă turbulențele severe din timpul zborului m-au făcut să mă tot lovesc cu fruntea de geamul avionului, am stat lipit de hublou pe toata perioada apropierii de Bodø, pentru că deasupra avionului dansa o Aurora destul de intensă. Am mai văzut Aurora Boreală, foarte slab, din România, în 2004, dar nu a fost nici pe departe la fel de spectaculoasă cum a fost ce am apucat să văd de pe geamul avionului. Ce avea să urmeze în Lofoten, aproape că ne va face să uităm că am văzut Aurora din avion.

Am ajuns la destinație după trei avioane și un feribot, adică vreo 19 ore de călătorit de la București la Hamnøy. Rupți de oboseală, am dormit câteva ore, ne-am aprovizionat de la supermarket, am mâncat și am așteptat nerăbdători noaptea. Pământul tocmai trecuse printr-o furtună geomagnetică, așa că așteptam o manifestare frumoasă a Aurorei, pentru acea seară. Cum s-a înseninat, ne-am postat la geamul nordic al cabanei. După vreo jumătate de oră de zgâit la stele, de nicăieri, a apărut o pată albicioasă, foarte asemănătoare cu un nor Cirrus. Am făcut, rapid, o fotografie din mână și ne-am dat seama că respectivul “nor” e, de fapt, verde. Auroraaaaa! Atunci s-a dezlănțuit furtuna! Ne-am îmbrăcat, în 30 de secunde, cu mai multe straturi de haine, am luat trepiede și rucsacuri cu camere și am alergat afară. Ne-am postat în spatele cabanei, am așezat trepiedele și am început să fotografiem. Aurora devenise mult mai intensă. Văzând asta, am decis că trebuie să găsim un punct de stație mai înalt, întrucât Doamna Aurora se tot ascundea după stâncile din jur. Alegerea cea mai la îndemână a fost podul care leagă insulele Hamnøy și Havnøy. De la cabană până la pod, aveam cam 200 de metri. Am alergat amândoi, pe gheață, cu camerele pe trepied, până la pod. Pe drum ne-am oprit de câteva ori, uimiți de felul în care se dezvoltau perdelele verzi, deasupra noastră.

Am ajuns pe pod, am instalat din nou trepiedele și am dat drumul la pozat. Treptat, Aurora a acoperit cam o treime din cer. Lângă noi, au mai apărut câțiva fotografi. Îmi e greu să vă descriu cum arată Aurora Boreală. Ați văzut, probabil, timelapse-uri cu fenomenul ăsta. Filmele acelea sunt extrem de departe de realitate. Mișcarea, în timp real, a Aurorei, te năucește. E ca și cum cineva ar sta deasupra Pământului și s-ar juca cu o lanternă îndreptată în jos. După o vreme, Aurora s-a liniștit brusc și, în mai puțin de un minut, a dispărut cu desăvârșire. Dar nu pentru mult timp. După câteva minute, a reapărut, timidă, la orizontul nordic. Și, la fel de brusc cum se oprise mai devreme, a cuprins mai mult de jumătate de cer. Am început să chiuim și să sărim de bucurie. Eh, atunci, nu vrei să mai apeși pe declanșator, nu vrei să mai vorbești, nu vrei să mai clipești. Vrei doar să vezi cum se transformă totul. Te uiți la cer, strigi, țopăi și, apoi, taci și doar privești. Am uitat cum se fac fotografiile, nu mai știam ce butoane să apăs și ce rotițe să învârt pe cameră. Pe lângă noi a trecut un localnic, probabil, foarte obișnuit cu Luminile Nordului. S-a uitat la Aurora, s-a uitat la noi, a trecut nepăsător mai departe. Am început să fotografiez în toate părțile, căci Aurora se întindea acum pe două treimi de cer. Să fi durat un sfert de oră, să fi durat cinci minute? Nu contează. Cert e că e cea mai frumoasă manifestare a naturii văzută de noi vreodată. Aurora Boreală e ceva ce te transformă. Am mai rămas afară încă o oră și jumătate, până când somnul ne-a doborât. Dormiserăm numai vreo 3 ore din ultimele 48.

A doua noapte, Aurora s-a arătat, din nou, însă mult mai calmă. Activitatea a fost constantă pe aproape tot parcursul npții, însă nu am remarcat vreun moment de izbucnire. Am fotografiat de lângă vechiul port din Hamnøy.

IMGL6530

Apoi, Aurora s-a ascuns ochilor noștri, pentru mai multe nopți. Vremea schimbătoare din Lofoten și-a spus cuvântul. Stelele s-au ascuns după nori, iar, din când în când, chiar și stâncile de lângă noi dispăreau în ceață.

Însă, cu două seri înainte de plecare, sorții ne-au surâs din nou. Studiind predicțiile pentru activitatea Aurorei, am constatat că, în acea seară, lucruri mărețe se întâmplau în spatele norilor. Am zis să ieșim în spatele cabanei noastre, fie ce-o fi. O vreme am admirat nori de toate felurile care se rostogoleau peste stânci. Apoi, norii dinspre Nord au început să de înverzească. Și nu vedeam Aurora. Aurora era după nori, dar era atât de intensă încât colora norii. Norii s-au spart. Și am văzut, din nou, Aurora Boreală. Atunci, totul s-a întâmplat pe repede înainte. Aurora se mișca mai repede ca în prima seară, apărea, dispărea, iar apărea. Pentru vreo două minute, a arătat exact ca în imaginația mea, atunci când eram copil. Nu ne-am încumetat să mai plecăm de lângă cabană, având în vedere evoluția foarte imprevizibilă a fenomenului de deasupra capetelor noastre. După vreo trei ore de cer variabil, norii au revenit și nu au mai vrut să plece. La fel cum nici noi nu mai voiam să mai plecăm din Insulele Lofoten.

Dacă vreți să vedeți/fotografiați Aurora Boreală, vă recomand să vă planificați excursia în Nord în preajma echinocțiilor. Fie primăvara, fie toamna. Dintr-un motiv încă necunoscut, activitatea Aurorei Boreale e mai intensă atunci. Nu vă sfătuiesc să mergeți în căutarea Aurorei, în timpul verii. Pentru că, vara, în Nordul extrem, nu e noapte. Puteți, în schimb, să vedeți Soarele la miezul nopții.

Ideea e că, oricând plecați la vânătoare de Auroră, nimeni nu vă poate garanta că veți asista la o manifestare ieșită din banal a Luminilor Nordului. Perioadele de maxim de activitate solară vă dau un plus de speranță. De aceea, ar fi indicat să mergeți să vedeți Aurora în perioada septembrie 2013 – aprilie 2014 sau septembrie 2014 – aprilie 2015. Apoi, activitatea Soarelui se va domoli simțitor.

Puteți observa Aurora Boreală și din alte zone ale globului. Puteți merge în nordul Canadei, în Alaska, nordul Rusiei, Finlandei sau Suediei. Pentru a vă maximiza șansele, trebuie să vă aflați sub Ovalul Auroral Nordic. Ovalul ăsta e un fel de centură ce înconjoară Polul Nord Magnetic al Pământului. Dacă te afli sub el, șansele de a vedea Aurora cresc considerabil. Eu vă recomand Insulele Lofoten pentru că nu e la fel de frig ca în locurile mai înainte amintite. Deși se află în zona de climă arctică, Insulele Lofoten prezintă cea mai mare anomalie termică pozitivă corelată cu latitudinea. Astfel, datorită Gulf Stream-ului, în tot timpul anului, în Lofoten, clima e blândă. Oricum, trebuie să vă îmbrăcați potrivit.

Pentru a fi la curent cu intensitatea Aurorelor, folosiți cu încredere site-ul www.spaceweather.com.

Dacă vreți să aflași mai multe despre cum se produc Aurorele Boreale, acum ceva vreme, am scris un articol despre asta pe Jurnal Cosmic. Iar pe blog-ul F64, am publicat un articol despre fotografierea Aurorei.

Și fiți cu ochii în patru! La iarnă, s-ar putea să organizez o excursie-workshop de observare și fotografiere a Aurorei Boreale.

*Echipamentele foto folosite pe parcursul călătoriei noastre au fost puse la dispoziţie de F64 şi Canon România.

Sharing is caring!

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *