Kvalvika Reloaded

Publicat în Norvegia, Nu sta in casa! de în July 24, 2014 0 comentarii

Untitled 28

Azi-maine, se fac patru luni de cand viata noastra s-a schimbat radical. O tara noua, o clima noua, o limba noua, activitati noi, oameni noi. Viata la tara, pentru ca ne-am mutat intr-un sat norvegian, situat deasupra Cercului Polar, se desfasoara dupa reguli destul de lejere. Cat timp nu deranjezi pe nimeni si iti respecti angajamentele, ai toate sansele sa devii unul de-al lor. Unul de-al comunitatii internationale de aici, bineinteles, pentru ca norvegienii, dupa cum se stie, nu sunt cei mai calzi oameni de pe planeta. Iar daca nici nu vorbesti fluent limba norvegiana, risti sa starnesti priviri pe sub sprancene incruntate. Dar engleza relaxeaza situatiile, de cele mai multe ori.

Intr-o zi neobisnuit de insorita si de calda pentru luna aprilie, am pornit spre locul nostru preferat din Insulele Lofoten, plaja Kvalvika. Nu aveam in cap un traseu prea clar, pentru ca nu voiam sa ajungem neaparat pe plaja, ci pe unul dintre varfurile care o strajuiesc. Dupa o privire aruncata pe harta, am decis ca ne vom catara pe varful Ryten. Doar ca nu am fost suficienti de atenti cat sa ne dam seama ca am pornit pe traseul gresit. Intr-un final, asta nu a fost o problema, pentru ca am ajuns pe Torsfjordtinden, varful situat in apropiere de Ryten, de unde ne-am bucurat de o priveliste nemaipomenita.

Urcusul a fost destul de solicitant, intrucat stanca este acoperita de iarba inalta si de muschi moale, care ingreuneaza inaintarea. Dar dupa doua ore de catarat intens, am ajuns sus, unde vantul batea cu 7-8 m/s. Soarele ardea in continuare, iar dupa sedinta foto traditionala, am inceput sa coboram spre un lac inghetat, unde ne-am odihnit pret de jumatate de ora. Muschiul moale si dens a tinut loc de saltea.

Am continuat coborarea pe cursul paraului care se desprindea din lac si am ajuns, dupa un traseu plin de pietroaie si noroi, pe plaja. Era in jur de ora 16:00, cand soarele inca isi facea de cap aproape de zenit. Marea nu era foarte agitata, insa vaporii valurilor care ajungeau pe nisip filtrau frumos lumina calda a soarelui. In partea dreapta a plajei am dat peste un leagan improvizat, agatat de o grinda de lemn, adusa de mare. Pentru cateva minute, am avut senzatia ca, stand in leagan, pot cuprinde toata frumusetea lumii dintr-o singura miscare. Aerul cald si usor umed, mirosul marii, vantul slab si nuantele nisipului imbracat de valurile inspumate m-au facut sa visez cu ochii deschisi. Cu siguranta, ne-am mutat la cel mai frumos capat al lumii.

Am facut o plimbare pe plaja, timp in care Alex a putut sa se balaceasca putin in mare. Asteptam cu nerabdare vara, sa ne putem scalda in voie in apele subarctice.

Spre finalul drumetiei noastre, am cautat casuta construita de protagonistii documentarului “North of the Sun”, cei doi norvegieni care au petrecut o iarna la Kvalvika, facand surf in apele inghetate ale Marii Norvegiei.

Ascunsa printre bolovani, casuta facuta exclusiv din materiale aduse de mare la mal poate adaposti doua-trei persoane. Inauntru inca se gasesc obiecte si fotografii ale celor doi norvegieni, precum si saci de dormit si paturi pentru cei care vor sa petreaca o noapte acolo. Spatiul este foarte ingenios compartimentat :), inca o dovada a simtului practic specific scandinavilor.

N-o sa va spunem unde se afla casa :), pentru ca e mult mai interesanta cautarea ei 🙂

Pe cand apunea Soarele, am pornit spre casa. Mini-accidentul de acum doua luni, cand am plonjat pe burta in curtea casei si mi-am cam zdruncinat genunchiul, si-a spus cuvantul. Am ajuns in parcare, la masina, topaind. Dar, una peste alta, excursia de o zi la plaja a fost foarte frumoasa si de abia astept sa o repetam pe durata sezonului Soarelui de la miezul noptii.

Sharing is caring!

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *