Kvalvika

Publicat în Norvegia, Nu sta in casa! de în November 20, 2013 0 comentarii

Plaja Kvalvika se numără printre cele mai frumoase locuri din sudul Insulelor Lofoten. În lunga noastră documentare, am găsit o mulţime de referinţe despre ea. Cea mai interesantă a fost cea legată de documentarul “Nordfor Sola” (North of the Sun), realizat de doi tineri norvegieni care au petrecut acolo câteva luni. Puteţi să îi spuneţi tabără iniţiatică, presărată cu tendinţe ecologice. Dacă nu aţi văzut încă filmul, îl găsiţi pe vimeo. O vizionare costă 6$ şi face toţi banii. Noi l-am văzut la cinematograful din Sorvagen, după ce am vizitat plaja.

panorama_kvalvika_albastru_web

Drumul spre Kvalvika

La plaja Kvalvika se ajunge cu puţin efort. La vreo 30 de kilometri de Reine, din drumul E10 se desprinde o şosea către Fredvang. E uşor de găsit, pentru că apar două poduri lungi şi înalte, ce cotesc spre stâncile de la Yttersand. După aproximativ cinci kilometri, şoseaua se bifurcă. Spre stânga, continuă drumul spre Fredvang şi Kvalvika. La ieşirea din satul Fredvang, găsiţi o parcare pe partea stângă, lângă o casă roşie, iar pe dreapta se află marcajul spre plajă. De aici, începe distracţia.

 Prima parte a drumului este abruptă şi plină de bolovani şi vegetaţie. Nu vă lăsaţi descurajaţi, urmează o porţiune lină, cu iarbă şi lacuri, unde vă puteţi trage sufletul şi pregăti pentru partea cu adevărat dificilă. Noi am urcat pe o vreme nu tocmai prietenoasă, deoarece tocmai plouase, iar terenul era ud. Dar a fost destul de simplu. Urcuşul mai solicitant abia urmează. Din vârf, vă puteţi bucura de frumuseţea plajei Kvalvika. Apa turcoaz se completează frumos cu tonurile de gri şi verde ale stâncilor şi cu gălbuiul nisipului. Norii agăţaţi peste Marea Norvegiei vă vor lăsa fără respiraţie.

IMG_7291

Pentru a ajunge la plajă, trebuie să coborâţi din şaua îngustă. Bolovanii acoperiţi de muşchi moale nu vă vor pune prea multe probleme. Sunt chiar potriviţi pentru a face un popas, fiind extrem de moi. Trebuie doar să fiţi foarte atenţi; sub muşchi, e posibil să fie nişte găuri destul de adânci, în care vă puteţi prinde picioarele. Dar, cum spuneam, dacă sunteţi cu ochii pe drum la fiecare pas, nu veţi păţi nimic. Noi am ajuns acasă teferi. Cu puţină febră musculară, dar întregi.

IMG_7325_web

Pe măsură ce coborâţi, priveliştea e din ce în ce mai frumoasă. Oceanul aduce, la flux, mult nisip fin, ce rămâne în permanenţă îmbibat cu apă. Tot peisajul se oglindeşte în nisipul umed, deci e rost de poze frumoase. Şi de rostogolit pe dune.

 

panorama_kvalvika_sus_trei_web

Noi am petrecut câteva ore bune pe plajă, exploatând toate colţurile sale fotogenice. Nu ne-am plictisit deloc şi ne-a părut rău că a trebuit să plecăm după-amiază. Soarele se îndrepta spre apus, iar drumul spre casă ar fi devenit puţin riscant.

IMG_7381_web

IMG_7308_web

IMG_8308

La întoarcere, prima parte a urcuşului a fost ceva mai aventuroasă. Dacă la coborâre, pietrele nu au părut atât de înalte, ei bine, la urcare, am avut senzaţia că ne căţărăm pe stânci. Dar a fost bine, astfel că am ajuns la maşini în timp util. Până la Reine, am mai mers vreo 30 de minute.

De abia aşteptăm să mergem la Kvalvika, vara viitoare, când avem de gând să ne căţărăm pe cele două stânci care străjuiesc plaja.

*Echipamentele foto folosite pe parcursul călătoriei noastre au fost puse la dispoziţie de F64 şi Canon România.

 

Sharing is caring!

Tags: , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *