La plimbare, sub soare. Paris, Ziua 6.

Publicat în Franta, Nu sta in casa! de în July 1, 2013 0 comentarii

Ultima zi petrecută în Paris, înainte de a pleca la Grenoble, a fost una din cele două zile cu soare. Aşadar, am profitat din plin de vremea minunată şi-am ieşit pe străzile Parisului.

Am plecat de la Asniere-sur-Seine pe jos până la staţia de metrou Pont de Levallois, situată în zona nouă a Parisului, unde se află majoritatea corporaţiilor. De acolo, am luat metroul până la Châtelet, de unde a urmat cea mai lungă plimbare, pe jos, ever. Ca să vă faceți o idee, mai jos vedeți harta cu traseul aproximativ. Nu apar toate străzile luate la pas pentru că ruta ar fi ieșit ca un ghem.

plimbare

La plimbare. Mersul pe jos face piciorul frumos 😉

Ne-am plimbat pe străzile din Marais vreo două ore – de văzut Place des Vosges, Muzeul Picasso, Muzeul Păpuşilor, Muzeul de Artă şi Istorie Iudaică, Casa lui Nicolas Flamel – cu ochii la turişti şi la clădirile vechi. Le Marais e unul dintre cele mai vechi cartiere ale Parisului și centrul comunității iudaice din capitala Franței. Totodată, Marais este și centrul comunității homosexuale a Parisului. Te poți plimba ore în șir printre case construite acum câteva sute de ani (unele chiar la 1300), poți arunca un ochi la galeriile de artă omniprezente sau poți cumpăra haine din cele n boutique-uri. Vei găsi, aici, designeri tineri, underground, de unde îți poți lua haine mai mult sau mai puțin purtabile. Dacă tot sunteți în zonă, încercați neapărat shaorma sau falafel. Le găsiți sub mai multe forme, după felul și asemănarea vânzătorilor. Și beți un rosé la Chez Marianne, pe rue des Hospitaliéres St. Gervais.

Am ieşit în Rue de Rivoli, am traversat bulevardul şi ne-am rătăcit pe alte străduţe, între Rivoli și malul Senei. E o zonă în care se avântă mai puțini turiști. Zgomotul de fond e asigurat de copiii care ies de la cele câteva licee și școli din zonă (iar copiii francezi pot fi foarte zgomotoși). Alei strâmte, pietruite, printre case înalte, vechi de câteva secole.

Am traversat Sena în Île Saint-Louis, apoi am ajuns pe Île de la Cité și am lenevit la soare câteva minute bune, în Piața Jean XIII, chiar în spatele Catedralei Notre Dame. Am intrat și în Catedrală. La precedenta noastră vizită în Paris, am găsit cozi ce se întindeau pe zeci de metri. Acum, liniște și pace. N-am stat deloc la coadă. Catedrala Notre Dame e, mai degrabă, ceva de bifat în Paris. Nu pot să spun că ne-a impresionat în vreun fel. După ce am dat un tur de catedrală şi am fost evacuaţi de urgenţă, iar piaţa a fost împânzită de poliţişti, ambulanţe şi maşini de pompieri (încă nu știm de ce s-a întâmplat asta), ne-am continuat plimbarea prin Cartierul Latin – dacă aveţi gânduri să vă continuaţi studiile, aici se află Universitatea Sorbona. Imediat ce treci Sena, te întâmpină câteva magazine de unde îți poți întregi colecția de reviste cu benzi desenate sau poți cumpăra figurine cu eroii celor mai populare povești televizate sau desenate: Superman, Batman, Darth Vader, Tin Tin ș.a.m.d. Le-am vizitat pe toate, spre încântarea lui Alex. Tot Alex a fost foarte încântat de Observatorul Astronomic al Sorbonei și l-a fotografiat din toate unghiurile. Observatorul nu mai e utilizat de Universitate, dar poate fi vizitat lunea și marțea, începând cu ora 20, iarna, și 21, vara. Nu vă așteptați să vedeți prea multe stele din centrul unui oraș foarte poluat luminos, dar veți vedea o panoramă a Parisului dintr-un punct mai neobișnuit.

De la Sorbona, am ajuns la Jardin du Luxembourg, al doilea parc ca mărime din Paris, practic grădina Senatului Franței. Cum vremea era foarte bună, ne-am aşezat pe scaunele din jurul fântânii arteziene, pe care copiii lansau vaporaşe închiriate. Şi-am stat aici vreo oră, cât am mâncat o tartă cu zmeură şi-am băut un suc. La ieșirea din Jardin de Luxembourg, am dat peste o expoziție foto foarte interesantă dedicată istoriei Turului Franței. Câteva zeci de fotografii de dimensiuni mari agățate pe gardul parcului. Ne-am “plimbat”, alături de cicliști, prin Pirinei, pe Mont Ventoux, la Mont Saint Michel sau pe Champs Elysées.

Am pornit, apoi, pe malul Senei, spre Pont Neuf. Am tot mers în S-uri. Traversam un pod, mergeam pe un mal, apoi traversam pe celălalt mal și tot așa. Am ascultat un concert de jazz pe un pod, am asistat la un spectacol cu baloane uriașe de săpun pe altul. Evident, veți găsi câteva poduri împânzite de lacătele puse acolo pentru a lega iubiri. Ne întrebam câte dintre ele ar trebui date jos. Dar, poate suntem noi puțin răi. Am trecut pe lângă Muzeul Orsay și pe lângă clădirea Adunării Naționale și am traversat Sena pe podul Alexandru al III-lea, cel mai ornamentat pod al Parisului. Apoi, am făcut un popas în spatele Grand Palais, unde ne-am uitat vreo jumătate de oră la o fântână arteziană care părea a fi un nor ce plutește la înălțimea solului. Dacă am fi ajuns mai devreme, am fi vizitat Palais de la Découverte, o aripă a Grand Palais dedicată unui muzeu al științei.

Am luat-o la pas pe Champs Elysées, printr-o mare de oameni. Nu ne-au făcut cu ochiul nici opulentul magazin LV, nici celelalte magazine feișăn în care își pierd mințile multe domnițe autohtone. Am trecut de Arcul de Triumf și am mers mai departe, pe Avenue Kléber, către Trocadero. La Trocadero, era plin de asiatici care își făceau poze cu Turnul Eiffel în fundal, din toate unghiurile posibile. Alex și-a făcut meseria și a apăsat butoanele câtorva camere foto pentru a imortaliza momentele pariziene ale turiștilor cu ochi mici.

Am traversat Sena, ne-am jucat de-a v-ați-ascuns în jurul picioarelor Turnului Eiffel și ne-am întins pe iarba ușor umedă de pe Champ de Mars. Cozile mult prea lungi ne-au tăiat elanul de a urca la ultimul etaj al turnului lui Gustave Eiffel.

Pentru că încă nu se înserase, am zis că mai avem timp pentru o tură scurtă prin Montmartre. Am luat metroul de la Bir-Hakeim până la Anvers și, apoi, am mers pe jos până la Bazilica Sacré-Cœur. De aici, puteți admira panorama întregului Paris. Sau puteți asista la multele și variatele spectacole de stradă ce se întâmplă în jurul bazilicii. Ne-am pierdut pe străduțele înguste din Montmartre, iar când am ajuns înapoi la stația de metrou Anvers, Soarele făcea echilibristică pe linia orizontului. Am făcut drumul înapoi spre Asniere-sur-Seine și am adormit în doi timpi și trei mișcări, după mai bine de douăzeci de kilometri făcuți pe jos într-o singură zi.

Concluzia zilei: mergeți mult pe jos în Paris, chiar dacă rețeaua de transport în comun e extrem de bine pusă la punct. Și nu uitați să vă încălțați comod. Adidașii de alergat sunt o opțiune bună.

*Echipamentele foto folosite pe parcursul călătoriei noastre au fost puse la dispoziţie de F64.

Sharing is caring!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *