Paris, ziua 2. Vremea elicelor.

Publicat în Airshow, Franta de în June 4, 2013 0 comentarii

După cum v-am mai spus, obișnuim ca, atunci când ne planificăm o vacanță, să luăm în considerare evenimente astronomice sau aviatice. Dacă, în Norvegia, am fost mânați de pasiunea pentru astronomie, în Franța, am avut o vacanță aviatică. Am fost la două mitinguri aeriene. Primul s-a întâmplat pe 18 mai, în localitatea La Ferté-Alais, lângă Paris.

Mitingul de la Ferté-Alais este unul special. E unul dintre cele mai tari show-uri aeriene cu avioane de epocă. Iar când spun avioane de epocă, spun avioane care au și mai bine de 100 de ani. Majoritatea avioanelor participante fac parte din colecția “muzeului zburător” din La Ferté-Alais. La aerodromul de la Cerny, la periferia comunei La Ferté-Alais, un grup de pasionați restaurează avioane vechi și le readuc în stare de zbor. În fiecare an, în week-end-ul Rusaliilor (după calendarul catolic), mașinile zburătoare sunt scoase din hangare și zboară la mitingul cunoscut drept Fête aérienne de La Ferté-Alais sau Les Temps des Hélices. Asta pentru că, la miting, zboară numai avioane cu elice. Elicele sunt întrerupte, pentru scurt timp, de reactoarele avioanelor Marinei Franceze, care și-a făcut un obicei din a vizita mitingul în fiecare an cu câteva avioane zgomotoase.

FERTEALAIS2013_affiche_40x60

Anul acesta, sărbătoarea aeriană s-a desfășurat în zilele de 18 și 19 mai. După ce am studiat prognoza meteo, am ales să mergem sâmbătă, pe 18 mai. Asta pentru că duminica se anunța vreme ploioasă în întregime. La Ferté Alais se află la vreo 50 de kilometri de Paris, spre sud. Pentru a ajunge acolo, am mers pe linia D a RER-ului. Am plecat din stația Châtelet – Les Halles și, după 50 de minute, am ajuns la destinație. E cel mai simplu mod de a ajunge la Ferté Alais și vi-l recomandăm. E mult mai inteligent decât să mergeți cu mașina întrucât, pe ultimii kilometri, se pot forma ambuteiaje de zile mari. (Am pățit-o în 2010 și a trebuit să las mașina la vreo 8 kilometri de aerodrom.) Un drum dus-întors, pentru o persoană, costă în jur de 20 EUR. Din gară, am mai mers 2,5 kilometri pe jos, până la poarta aerodromului din Cerny. Dacă nu știi drumul spre aerodrom, urmezi șirul de oameni ce se îndreaptă în aceeași direcție, cu scaune, mese sau scări sub braț. Pentru mulți francezi, mitingurile aeriene sunt o bună oportunitate de a ieși cu familia la iarbă verde. Am văzut multe mese întinse, pline cu brânzeturi, carne afumată și vin.

Mitingul nu e cel mai ieftin din lume. Biletul de intrare costă 20 EUR pentru adulți. Dar merită. Plus de asta, gândiți-vă că banii ăia se duc în recuperarea unor părți de istorie aviatică, lucru la care francezii se pricep extrem de bine, dar, din păcate, e ceva complet necunoscut pentru patria noastră. Odată intrat în aerodrom, te întâmpină zeci de standuri de unde poți cumpăra orice îți poți imagina legat de aviație: machete, insigne, embleme, cărți, tricouri, geci de pilot, combinezoane de zbor, subansamble de avion, uleiuri de aviație ș.a.m.d. Evident, am petrecut ceva timp printre standurile cu machete, dar n-am găsit nimic care să mă atragă. Găsiți și multe opțiuni pentru a lua masa. Anul ăsta, am găsit mâncare de calitate excelentă față de ce văzusem în 2010 și la prețuri decente. Singura problemă ar fi toaletele, care sunt plasate puțin cam departe de locul unde stau majoritatea spectatorilor.

Am dat un tur rapid prin hangare și, apoi, am vrut să vizităm expoziția statică. E puțin ciudat spus expoziție statică, pentru că mai toate avioanele expuse acolo, vor zbura în timpul mitingului. Din păcate, am ajuns chiar în momentul închiderii expoziției. Aceasta se închide cam cum o oră înaintea începerii mitingului (ora 13:00), pentru pregătirea de zbor a avioanelor. Ne-am uitat la avioane din afara parcului închis în care se aflau. De la avioane mici, în care abia încape o persoană, până la trimotorul Junkers Ju-52, un avion de transport folosit de Armata Germană în Al Doilea Război Mondial, precum și de Lufthansa, la transportul de pasageri. E o plăcere să vezi avioanele astea, mai ales atunci când știi că toate sunt în stare de zbor.

Am luat-o agale spre locul de unde ne-am propus să vizionăm și să fotografiem demonstrațiile aeriene. Pe drum, am dat nas în nas cu o fanfară scoțiană și ne-am oprit câteva minute să le ascultăm cimpoaiele.

Primele avioane au decolat. Două motoplanoare Falke și un avion monoloc de mici dimensiuni. După câteva treceri prin fața publicului, s-au așezat speriate pe sol pentru că din depărtare se auzea vuiet de motor reactor. Marina Franceză se apropia. În câteva secunde, la verticala aerodromului a trecut o formație alcătuită din două avioane Rafale, două Super Étendard, un E-3 Hawkeye și un Morane MS 760 Paris. Formația s-a rupt și, pe rând, toate avioanele componente și-au făcut de cap prin fața noastră. Display-ul Marinei s-a încheiat cu evoluția celor doua Rafale-uri, mândria aviației franceze contemporane. Aerul umed a favorizat apariția condensului de manevră pe aripile avioanelor, astfel încât show-ul sonor a fost foarte frumos completat de unul optic.

Odată reactoarele plecate, mitingul și-a reluat cursul obișnuit, în zgomot de motoare cu piston și de elici ce taie aerul sacadat. Mai întâi au decolat mai multe avioane din timpul Primului Război Mondial. Acestea au simulat o luptă aeriană. De la sol, se lansau proiectile antiaeriene simulate care lăsau norișori de fum în jurul avioanelor angajate în “luptă”. Evident, francezii i-au bătut pe toți în aer.

Au urmat, apoi, avioanele din cel de-Al Doilea Război Mondial. Două Junkers Ju-52, un Fiesler Storch, un Spitfire, un Hurricane… Avioane din teatrul de război din vestul Europei. E o încântare să vezi avioanele astea zburând. Pur și simplu, te trezești zâmbind atunci când auzi sunetul motoarelor și când vezi ce elegant se țin în aer, în ciuda condițiilor meteo nu tocmai favorabile. Pentru că am vorbit de condiții meteo, a început să plouă, așa că am alergat rapid spre hangare.

De acolo, am privit restul show-ului. Am avut parte de simularea batăliilor aeriene de deasupra Pacificului, în care erau angajate avioane americane (P-51 Mustang, T-6 Texan, Republic P-47 Thunderbolt, Curtiss P-40, ș.a.m.d.) și japoneze (o replică a unui avion Zero fabricată, ironic, dintr-un avion american T-6 Texan). Apoi, o luptă aerienă de pe Frontul de Est, cu câteva zboruri de mare finețe executate cu avioane rusești Yak-3 și Yak-11. Printre “bătăliile aeriene” s-au strecurat și zboruri ale avioanelor de agrement din alte vremuri. Din păcate, vremea nu a permis decolarea unor avioane mai vechi, cum ar fi BLÉRIOT Type XI-2 Pégoud. Am văzut avionul ăsta în zbor, acum trei ani. Câteva bucăți de lemn și pânză puse la un loc clătinându-se la cea mai mică pală de vânt. Asta pentru că există oameni inimoși care au grijă să conserve istoria.

Tot din hangar am urmărit și evoluția avioanelor F4U4 Corsair și  P-38-L Lightning din flota Red Bull. Ăsta e unul dintre motivele pentru care beau eu Red Bull. Pentru că domnul care deține compania e un mare pasionat de aviație și a recondiționat câteva avioane istorice pe care le plimbă la diverse show-uri aeriene.

Ploaia s-a oprit, iar de deasupra pădurii se auzea, din nou, zgomot de motor cu reacție. Patrouille de France, echipa de acrobație și display a Forțelor Aeriene Franceze, și-au făcut apariția lăsând în urmă dâre de fum în culorile drapelului Franței. Încurcați de vreme, au prezentat un program scurt, presărat cu câteva figuri noi, inclusiv desenarea unui mare 60 pe cer, în cinstea celor 60 de ani de existență ai Patrouille de France.

Forțele Aeriene Franceze și-au încheiat demonstrația cu o altă echipă de acrobație, de data asta alcătuită din două avioane Extra 330SC, avioane de înaltă acrobație cu elice. A fost, cu siguranță, cel mai frumos display cu acest tip de avioane văzut de noi vreodată.

Mitingul s-a încheiat cu un program oferit de două avioane Douglas AD-4 Skyraider. Eu sunt unul din fanii avionului ăstuia și mereu îmi place să-l văd zburând. E un avion monoloc, cu elice, cu un motor de aproape 3000 CP. Mare, zgomotos, nu foarte elegant, dar al naibii de frumos, după mine.

După mai bine de 5 ore de uitat la avioane, am pornit, prin ploaie, către gara din La Ferté Alais. Am ajuns la gară fleașcă și, cu uimire, am descoperit că mai aveam un singur tren către Paris, pentru care a trebuit să așteptăm o oră. Așteptarea ar fi fost și mai plăcută, dacă distinșii domni de la SNCF se gândeau să doteze gara cu o toaletă. Cred că e singura gară fără toaletă pe care am vazut-o vreodată.

Încă o oră cu trenul și am revenit în Paris, unde ploaia era și mai sâcâitoare ca pe aerodrom. Ideea e că, dacă vă aflați în Paris, în week-end-ul Rusaliilor, merită să vă urcați în tren și să vă delectați cu un spectacol aerian cum vedeți foarte rar și, cu siguranță, nu veți vedea niciodată în România.

La o săptămână după mitingul de la Ferté Alais, am mai asistat la un show aerian: Journée de la Base Aérienne 701 – 60 ans de la Patrouille de France. Vă povestim și despre asta, în curând.

*Echipamentele foto folosite pe parcursul călătoriei noastre au fost puse la dispoziţie de F64.

Sharing is caring!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *